Este 1 septembrie, este inceputul anului judiciar. Am vesti importante de pe frontul luptei contra clauzelor abuzive. 

In primul rind, reclamantii din dosarele construite pe tema denominarii platilor in franci elvetieni (CHF) trebuie sa stie ca avem un prim termen pe 4 septembrie.


Banca vizata este Credit Europe Bank. Vom incepe cu cele 10 (zece) exceptii ridicate de banca. Sper ca pina la Craciun sa terminam, intrucit suntem intr-o procedura inceputa in baza noului Cod de procedura civila, care permite o judecata accelerata.

 

In alta ordine de idei, sunt dezvoltari importante si in celelalte procese, cele care se refera la clauzele abuzive, altele decit clauzele de schimb valutar (recte, cele in care se cere eliminarea comisionului de risc, a dobinzii de referinta variabila etc.).

In putine cazuri (la cunostinta mea sunt 5 astfel de cazuri in toata tara), unul dintre completele de la ICCJ, instanta de la virful sistemului nostru judiciar, a casat deciziile din apel, trimitind dosarele spre re-judecare, cu indicatia de a se utiliza ca proba pararea unui specialist in banking in chestiunea clauzelor abuzive din contract.

Precizez ca ideea apartine avocatilor bancilor vizate de aceste procese, care s-au luptat cu acribie sa obtina o astfel de proba si care, ulterior, au facut "reclama" asidua si bine platita acestor solutii.

Cu aceasta reclama, avocatii, consultantii si PR-istii bancilor vizate au reusit sa creeze impresia ca nu toate instantele considera ca exista clauze abuzive in contractele de credit.

Cel mai grav este ca aceeasi "eficienti" au reusit sa convinga BNR si FMI si, pina la urma, si partea de sus a deciziei politice, ca judecatorii care s-au pronuntat si au calificat clauzele din contracte referitoare la comisionul de risc si la dobinda abuziva ca fiind abuzive nu s-au prea priceput, din moment ce nu erau specialisti in astfel de cauze (care, vezi Doamne, ii cam depaseau; evident, noi, ceilalti, am avut si avem incredere in profesionalismul judecatorilor, mai ales ca ei s-au pronuntat in chestiuni juridice, adica in exact locul in care legea si Constitutia le da dreptul sa o faca).

 

Am intrat in posesia unui raport care expune o astfel de opinie a unui specialist, insistent ceruta de bancile vizate de procesele de tip "clauze abuzive in contracte de credit".

Raportul este datat 20 iunie 2014, deci e foarte "cald", si este depus in dosarul 10466/99/2010* aflat pe rolul Curtii de apel Iasi, putind fi consultat de oricine.

Raportul este semnat de prof.dr. Vasile Cocris, profesor de management bancar la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iasi, caruia ii multumesc pe aceasta cale pentru opinie. Va redau mai jos concluziile cele mai importante ale raportului, cu precizarea ca dosarul nu este al meu, ci al unui alt avocat (buna treaba, colega) si cu singurul comentariu preluat din vasta intelepciune a chinezilor : "ai grija ce iti doresti, ca s-ar putea sa se intimple". 

Asadar, conform raportului : "Cu referire la comisionul de risc, la pct. 3.5. din conditiile generale ale conventiei de creditare se precizeaza ca acesta este perceput "pentru punerea la dispozitie a creditului".

Aceasta formulare [...] nu explica clar si intelegibil care este serviciul prestat de catre banca in contra-partida. Or, [...] riscul bancar nu este un serviciu, ci un fenomen care, atunci cind se produce, genereaza pierderi.

Nu rezulta din continutul conventiei referiri explicite la aceste pierderi, in ce conditii pot sa apara, cine le suporta si in ce suma.

Nu este cortect si etic ca pentru riscul bancar, chiar si cel cu referire directa la activitatea de creditare, sa se perceapa cu anticipatie de la consumator o anumita suma fara a preciza explicit care este destinatia acesteia. De plida, daca riscul de creditare nu se produce, nu se prevede in conventie ca suma perceputa sub forma comisionului de risc se restituie consumatorului sau daca poerderea generata de risc este mai mare decit suma platita, cine suporta diferenta.

Nu rezulta nici faptul ca acest comision de risc ar fi o "prima de asigurare" a sumei imprumutate. Daca avem in vedere ca "pentru creditul acordat" banca percepe o dobinda curenta [...] comisionul de risc ar fi, mai curind, o "dobinda suplimentara".

Nu este moral ca banca sa majoreze dobinda curenta [...] de la 4,25% la 5,45% (4,25 + 0,1x12 luni) printr-un truc numit "comision de risc" [...].

Nu este corect [ca banca] sa mascheze o majorare de dobinda prin "artificiul" comisioanelor. [...] Consideram ca prin calcularea si perceperea comisionului de risc [...] se produce un dezechilibru semnificativ intre obligatia consumatorului de a achita o suma consistenta [...], fara ca in contrapartida VBR sa presteze un serviciu inscris explicit in conventie. [...] producerea sau nu a evenimentului de risc nu este un serviciu bancar, ci un fenomen de incertitudine pe care banca trebuie sa si-l asume.

 

Clientul bancii, in calitate de consumator de credite, plateste o dobinda, suporta anumite comisioane pentru serviciile prestate, dar nu poate fi obligat, fie si contractual, de a asigura cu orice pret eficienta activitatii bancare, respectiv, obtinerea de profit".

 

PS Creditul de care vorbim este in CHF. Parerea specialistului s-a limitat la comisionul de risc, intrucit, in dosar nu se atacase decit clauza relativa la comisionul de risc, nu si cea relativa la cursul de schimb. Sper ca adversarii mei sa ceara si in aceasta privinta pararea unui astfel de specialist. Daca nu vor cere ei, voi cere eu...

 

Avocat Gheorghe Piperea

sursa: facebook.com/gheorghe.piperea

Pentru a lasa un comentariu va rugam sa va inregistrati